Ilustrație realizată de Ana Groszler

O nouă provocare marca Dridriana & Ana Groszler – am scris fiecare câte o poveste pornind de la o serie de cuvinte cheie (a se citi „obligatorii”) subliniate în text. Rezultatul?… două istorii cu multe prăjituri și ceva magie.

Maftei cel (ne)priceput

de Dridriana

Demult, într-o țară frumoasă, trăia Maftei, un cofetar tare priceput. La început, petrecea zile și nopți întregi în bucătăria lui mică, învârtind aluaturi și cocând plăcinte pe care le împărțea prietenilor. Apoi oamenii vorbiră mult despre el, iar Maftei începu să primească invitații pe la case împărătești ca să pregătească ospețe. De bucurie, cofetarul se puse pe inventat tot felul de noi rețete: prăjituri-surpriză, torturi-curcubeu, praline și creme aromate, înghețate-flambate și câte și mai câte… Era minunat!

Toate lucrurile acestea s-au schimbat în ziua în care Maftei a împlinit 45 de ani. În ziua aceea a primit o vizită neașteptată: Marina. Sora lui, Marina, împreună cu fetița care „a stricat” totul. Obișnuit să-și planifice riguros vizitele din pricina programului său încărcat de cofetar cu renume, Maftei nu se arătă prea entuziasmat de musafire. Le instală, însă, politicos în grădină, le servi cu un ceai mentolat și își văzu liniștit de treabă. Avea să se ocupe mai târziu de ele.

Pe când se delecta cu ornarea tortului său aniversar, cofetarul își auzi musafirele vorbind prin fereastra larg deschisă.

– Nu vreau tort! Am spus că nu vreau tort! aproape că striga fetița.

Plin de uimire, Maftei scăpă din mână cireașa glasată pe care se pregătea s-o pună în vârful tortului. Nu mai întâlnise pe nimeni care să spună o asemenea grozăvie.

– Cum adică nu vrei tort? o auzi pe Marina întrebând.

– Nu, nu-mi plac torturile și cu asta basta!

– Hm, fetița asta pare pusă pe harță, se pomeni Maftei murmurând.

În orice caz, se liniști la gândul că era vorba despre torturi în general, și nu doar despre tortul lui. Simțindu-se generos, Maftei ieși în grădină cu gând să-și îmbuneze musafira arțăgoasă:

Spune-mi, drăguțo, ce desert îți place ție? Că eu sunt tare priceput și ți-l fac cât ai zice pește.

Eu nu sunt „drăguțo”, eu sunt Briana, rosti fetița supărată.

Marina deschise gura să spună și ea ceva, însă fratele său îi făcu semn că era stăpân pe situație. Că doar nu avea de gând să lase o puștoaică de 8 ani să-i strice ziua.

– Încântat de cunoștință, Briana. Ia, spune, ce desert să-ți pregătesc?

– Griș cu lapte! Mi-ar plăcea niște griș cu lapte, te rog… se mai domoli fetița. Apoi îl privi într-un fel ciudat. Sau cel puțin așa i se păru cofetarului nostru cel priceput.

Maftei clipi de câteva ori și se scărpină în creștet. Nu mai făcuse griș cu lapte niciodată în viața lui. Întâi de toate pentru că i se păruse un desert prea banal și apoi pentru că nimeni nu i-o mai ceruse vreodată. Și ce credeți că a făcut el atunci? Ei bine, sub privirile surprinse ale musafirelor, cofetarul a făcut stânga-mprejur și s-a întors în bucătăria lui. Acolo și-a tăiat o felie din tortul aniversar și a mâncat-o tacticos pe toată. Apoi s-a apucat să-și răsfoiască nepăsător ceaslovul cu rețete.

Marina și Briana l-au așteptat ce l-au așteptat în grădină, dar cum Maftei nu dădea niciun semn că ar mai vrea să le vadă, îi lăsară felicitarea de „la mulți ani” pe pervazul ferestrei și plecară.

Spre seară, amintindu-și de întâmplările de peste zi, cofetarul nu găsi nimic mai bun de spus decât:

– Uf, bine că am scăpat de mofturoasă și de grișul ei cu lapte!

Ei bine, din ziua aceea, nicio rețetă nu i-a mai reușit lui Maftei: ba i se tăiau cremele, ba se ardeau biscuiții, ba nu-i creșteau cozonacii. Cât despre torturi, unul nu-i mai ieșea ca la carte, de ai fi zis că bietul cofetar fusese vrăjit, nu alta! Maftei a încercat o zi, două, trei… iar după două săptămâni de rețete ratate, s-a declarat învins.

– Numai fetița aceea este de vină! își tot spunea el. Trebuie s-o găsesc… să-mi spună ce mi-a făcut de nu-mi mai iese niciun desert.

Prima la care s-a gândit a fost Marina: i-a dat un telefon s-o întrebe unde ar putea-o găsi pe Briana și cine era, de fapt, fetița aceea nesuferită. Spre marea sa mirare, Marina i-a replicat sec:

– Află că fetița aceea nesuferită (cum îi spui tu) este nepoata ta și că…

– Ce spui tu acolo, Marina? Nepoata mea?… se miră Maftei. De unde și până unde?

– Și mai află că săptămâna viitoare plec spre Polul Sud. Cu Briana cu tot!

– Polul Sud?…

– Dacă nu ai fi fost atât de preocupat de prăjiturile tale și de faima ta de maestru cofetar, poate ai fi aflat că lumea nu se învârte doar în jurul tău, îi mai spuse Marina înainte de a încheia apelul.

Buimac, Maftei se așeză pe un scaun și începu să-și aducă aminte de vizitele Marinei. De fiecare dată, ea încercase să-i vorbească despre visul său de a fi cercetător la Polul Sud, însă Maftei nu o băgase în seamă. Cofetarul oftă:

– Marina are dreptate, nu sunt doar eu important în poveste… Cred că știu ce am de făcut.

A doua zi, dis-de-dimineață, Maftei bătea disperat la ușa surorii sale. Îi deschise fetița, chiar ea. Avea ochii cârpiți de somn.

– Înainte să pleci la Polul Sud, mă înveți și pe mine să fac griș cu lapte? șopti cofetarul.

Briana zâmbi:

– Bună dimineața, unchiule! Dac-ai ști de când te aștept să vii pe la noi…

Comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dridriana.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close