Ilustrație realizată de Livia Jercan

Dragă Matei,

Află despre mine că sunt bine, sănătos. Îți scriu astăzi, 17 iulie, cu speranța că îți vei face timp să citești scrisoarea mea până la prima zăpadă.

După o călătorie destul de obositoare, am ajuns la destinație. Spre marea mea surprindere, am aflat că nu sunt singurul înscris în tabăra asta de vară. De fapt, suntem atât de mulți încât am fost împărțiți pe grupe. Suntem cincisprezece în grupa mea: treisprezece oameni de zăpadă (cu tot cu mine) și două bufnițe. Bufnițele sunt de zăpadă și ele, dar rătăcite. Se pare că au luat trenul în direcția greșită și au nimerit în Tabăra-de-Vară-a-Oamenilor-de-Zăpadă în loc să ajungă la Cotlonul-Bufnițelor-Perseverente. Pentru că nu mai aveau bani pentru călătoria până la Cotlon, bufnițele s-au hotărât să rămână cu noi. Noroc că sunt simpatice.

Dar să revin. Cum spuneam, dragă Matei, am ajuns aici ieri după-amiază și – după o scurtă siestă – am și început cursurile. Să știi că sunt tare complicate, nu știu cum mă voi descurca. Am un curs, de exemplu, despre cum să convingi copiii să iasă afară atunci când este frig. Apoi, mai este un altul care vorbește despre câte rânduri de haine să îmbraci la zero grade. Dacă mă gândesc bine, părinții tăi ar trebui să vină la cursurile astea. Lor le-ar fi mai de folos decât mie. Părerea mea!

Dar cel mai interesant dintre toate mi se pare cursul care ne învață să ieșim învingători din confruntarea cu o tabletă. Căci știu foarte bine, dragă Matei, cât de atașat ești de tableta ta. Și nici măcar nu-ți dai seama de asta. Ia spune, de câte ori butonezi tableta într-o zi de iarnă? Cum, nu știi?… Hai că-ți spun eu. De o sută patruzeci și șapte de ori. Dar de câte ori îți arunci privirea pe fereastră, ai putea să-mi spui? Am înțeles, iar nu știi… Îți spun tot eu: de zero ori. Z-e-r-o! Uite, de asta m-am înscris în tabăra asta.

De când am sosit aici, i-am întrebat pe toți: „câte bătălii împotriva tabletelor ați câștigat?”. Răspunsul lor m-a dat gata: niciuna! Dar să știi, dragă Matei, că nu mă dau bătut așa de ușor. Sigur există o soluție.

Ce să-ți mai scriu eu, oare, că nu aș vrea să te plictisesc… În plus, cerneala asta a mea se topește tare repede. Chiar și aici, la Polul Nord. Cred că mai bine îmi închei scrisoarea.

La final, am o mare rugăminte: amintește-le părinților, te rog, că iarna este preferata copiilor (așa friguroasă cum e ea). Și mai spune-le să-și scoată și ei capul din ecrane și să privească puțin pe fereastră. Nouă, oamenilor de zăpadă, ne este dor și de ei!

Te îmbrățișez și să știi că abia aștept să ne revedem. Pe curând!

Cu drag,

Omul-de-Zăpadă-din-grădină-pe-care-tu-nici-nu-l-ai-observat

Comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dridriana.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close