Ilustrații realizate de Silvia Olteanu

Pe strada Gladiolelor, la numărul 15, locuiesc trei babe ciudate.

Mama le spune, elegant, Cele-Trei-Doamne. Tata le numește Domnișoarele, căci locuiesc singure și sunt nemăritate. Eu le spun Babele-Ciudatele, iar părinții mă ceartă de fiecare dată când le pomenesc.

Pe strada Gladiolelor, la numărul 15, se întâmplă lucruri ciudate iar eu mi-am pus în cap să aflu despre ce este vorba.

Când am încercat să-i spun mamei despre planul meu, ea a dat fuga să încuie ușa și a țipat speriată la mine: „Să nu te mai gândești la asta niciodată în viața ta!”. Apoi au apucat-o migrenele și n-au mai lăsat-o până seara.

Când am încercat să-i spun tatei despre planul meu, el s-a încruntat și mi-a făcut semn să tac: „Noi nu vorbim niciodată despre asta, este periculos!”. Apoi și-a căutat de lucru în atelierul lui de tâmplărie până seara.

Văzând cum stau lucrurile, m-am hotărât să acționez de una singură. Așa că m-am așezat la pândă. Știți, camera mea are geamul către stradă.

Strada noastră, numită nu-se-știe-de-ce „Gladiolelor”, este îngustă și este mărginită de case mici. Așa că vecinii pot lesne vedea ce se întâmplă în curtea noastră, așa cum și noi știm cam tot ce mișcă în grădina lor. Ca într-o mare familie, ce mai tura-vura.

Însă bătrânele domnișoare n-au vrut să facă parte din Marea-Familie-de-Vecini și și-au înconjurat curtea cu gard viu. Prin el nu poți desluși nimic din ceea ce se întâmplă înăuntru. Mașina lor – un Ford albastru și vechi – nu încape în curte, așa că Babele-Ciudatele o garează pe marginea drumului, vis-à-vis de casa noastră. Întotdeauna cu roata din dreapta spate într-o groapă. Și ele par a fi cu un picior în groapă, la cât de bătrâne sunt, așa că…

Mi-a fost destul de greu să stau la pândă, zi și noapte, dar a meritat. Iată de ce:

Dimineața, la ora 5 și 30 de minute, Babele-Ciudatele ies din curte. Una câte una. Prima are pe cap o pălărie neagră cu voaletă mov. A doua are un baston negru cu mâner alb. A treia are cam multe kilograme, adică este grasă. Se îndreaptă către mașină, iar rolurile par a fi foarte bine împărțite.

Pălăria-neagră-cu-voaletă-mov deschide convoiul. Este slabă și merge cu o alură țeapănă. Privește cu ochi de vultur în toate direcțiile înainte de a deschide portierele mașinii. Bastonul-negru-cu-mâner-alb înaintează șontâc-șontâc, răscolind ierburile și broaștele adormite de pe marginea drumului. Cam-multe-kilograme este roșie la față ca un rac și, nu știu cum face, dar ajunge în dreptul mașinii rostogolindu-se, parcă.

Primele două domnișoare se căznesc s-o îndese pe a treia pe locul din spate, apoi se trântesc și ele în mașină. Niciuna nu se obosește să-și închidă portiera. Motorul scrâșnește, scuipă fum și bolborosește, apoi țâșnește ca din pușcă cu un pocnet, semn că s-au închis și portierele. Din mers. Apoi se lasă liniștea.

La fix 7 și 17 de minute, părinții mă strigă. Înțelegând că nu am renunțat la planul meu, oftează: „Nu e nimic de făcut cu fata asta!” și îmi aduc micul dejun în cameră. În timp ce mănânc (lângă fereastră, evident), vecinii se grăbesc la serviciu, întârziații aleargă, copiii se smiorcăie, o întreagă vânzoleală… Apoi se lasă liniștea.

La ora 9 și 23 de minute le văd pe domnișoare întorcându-se. Fordul se oprește cu roata din dreapta spate direct în groapă. Primele două babe coboară, o extrag și pe a treia de pe locul din spate, apoi deschid portbagajul. Scot un sac mare, pe care abia îl târăsc până la poartă, de greu ce e. Odată intrate în curte, nu pot să mai văd nimic, așa că îmi abandonez postul de observație.

Până seara târziu nu se mai întâmplă nimic. Și nici nu s-ar fi întâmplat nimic, dacă nu aș fi auzit mieunatul… Un mieunat pe mai multe voci, început la ora 23 și 13 minute.

Tata m-a avertizat că, dacă nu încetez cu spionatul, nu mai plecăm la mare în vacanță. Dar eu clocotesc de curiozitate și hotărăsc să descopăr misterul Babelor-Ciudatelor fără întârziere.

Ies din casă și escaladez curajoasă gardul domnișoarelor. Mă încurc în gardul viu și mă zgârii de-mi vine să urlu de durere, dar nu mă las. Reușesc să trec de obstacolul țepos și mă apropii de casă.

Ușa de la intrare este deschisă, așa că intru. Văd o mulțime de pisici slăbănoage încingând o horă în jurul unui sac burdușit. Seamănă teribil cu sacul descărcat de dimineață din Fordul albastru! Cocoțate pe o masă, trei pisici – una cu pălărie cu voaletă mov, una cu baston cu mâner alb și o a treia grasă tare – se țin pe după umeri și miaună într-un ritm îndrăcit. Cu cât miaună ele mai tare, cu atât slăbănoagele întețesc dansul în jurul sacului.

Dau să mă retrag, simt că am văzut destule. Lângă mine apare un motan îmbrăcat în valet și îmi face semn să-l urmez. Dau din cap că „Nu, mulțumesc!”, dar taman atunci se aude un ceas cu cuc anunțând miezul nopții. Mieunatul se oprește, iar cântăreața cu baston coboară de pe masă, dezleagă băierile sacului și îl răstoarnă. Din el se revarsă o mare de granule pe care tăbărăște mulțimea de pisici înfometate.

– Poftă bună, dragi prizonieri! se hlizește valetul-motan, în timp ce cântărețele își reiau mieunatul.

Vreau să o iau numaidecât la fugă, dar nu-mi merge. Valetul-motan mă prinde de guler și mă cară pe sus până în fața babelor-pisici (sau ce-or mai fi și ele). Apuc să mă zăresc într-o oglindă și-mi vine să plâng: sunt o pisică plouată care și-a băgat nasul unde nu-i fierbea oala.

– Ha! Ai cutezat în sfârșit! De când aștept să te prind în laț…

Slăbănoagele mă privesc cu milă. Pălăria-neagră-cu-voaletă-mov rânjește la mine, Cam-multe-kilograme se prăpădește de râs, iar Bastonul-negru-cu-mâner-alb închide ușa de la intrare cu zgomot. Clanc!

Da, bine zicea tata că nu mă mai ia în vacanță. Pentru că nu are cum. Pentru că pisicilor nu le place apa.

***

Vă invit să descoperiți uimitoarele desene ale Silviei Olteanu, conțin deopotrivă o liniște și o neliniște fascinante:

👉 https://silviaolteanu.blogspot.com/

Comentariu (01)

Comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dridriana.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close