Ilustrație realizată de Antonia Potcoavă

Zara se întoarse de pe o parte pe celalaltă, numără vreo treizeci și trei de oi, urmări umbrele de pe pereți mișcându-se în voia lor… degeaba, nu adormea și pace! Agasată, se ridică din pat:

– Ia să dau eu o raită prin bucătărie, dacă tot nu adorm.

Fetița ieși din cameră și păși încet pe pardoseala rece, atentă să nu facă vreun zgomot. Nu avea chef să dea nas în nas cu mama, pentru care ora de culcare era sfântă. N-ar fi vrut nici să-l întâlnească pe tata care îi povestise despre pericolele care o pășteau noaptea prin casă – pui de fantome, monștri ieșiți la vânătoare și colțuri de mobile. Cât despre soră-sa, dacă apărea, sigur i-ar fi dat planurile peste cap. Nu de alta, dar nu mai rămăsese decât o felie de tort în frigider.

Odată ajunsă în bucătărie, Zara răsuflă ușurată: reușise! Deschise frigiderul și îl închise repede la loc. Numără în gând până la trei, îl deschise din nou și… îl închise repede la loc. Fetița strânse din dinți și hotărî să încerce o ultimă oară. Nu, nu avea vedenii! În frigider, cocoțat pe untieră, ședea un pirat în miniatură. De cum o zări, acesta sări de la locul lui și spuse:

– Ce bine c-ai venit, am mare nevoie de ajutor!

– Ceee? făcu Zara.

– Închide gura, că intră musca, se hlizi piratul. Cerceii din urechi scoaseră un clinchet, iar o șuviță de păr slinos îi scăpă de sub basmaua roșie.

– Ce să-ți spun! își reveni fetița din uimire. Crezi că dacă ești la mine în frigider, ai dreptul să mă iei peste picior? Cine ești și ce vrei? Și ce-ai făcut cu felia mea de tort, că nu o văd pe nicăieri.

Nepăsător, piratul își scoase pumnalul de la brâu şi începu să-şi curețe unghiile cu vârful ascuțit. Într-un final răspunse:

– Muhaha. Echipajul meu. Nu era a ta.

– Ceee?

– Hm, văd că n-ai înțeles nimic, se hlizi din nou piratul. Cum spuneam…

Vorbele îi fură brusc întrerupte de țiuitul frigiderului lăsat prea mult deschis și de ușa (tot a frigiderului) pe care Zara i-o trântise în nas. După câteva secunde, ochii fetiței erau din nou ațintiți asupra lui:

– Scuze… a trebuit să închid ușa, că altfel ne trezeam aici cu toată casa.

– Ok.

– Te ascult, ce spuneai?

– Unu: Sunt Muhaha, cel mai vestit pirat-de-frigider.

– Serios?

– Doi: vreau să-mi găsesc echipajul.

– L-ai pierdut sau el te-a pierdut pe tine?

– Trei: felia de tort nu era a ta, ci a mamei.

– Ceee?

Enervat la culme de „ceee?”-urile fetiței, Muhaha se stropși la ea:

– Mă ajuți sau îți arde de ceartă pentru o felie de tort? Oricum am mâncat-o eu, că mama este la dietă.

Pe bune, de unde știi? ar fi vrut Zara să întrebe, însă gândul la pumnalul pe care piratul i-l tot flutura pe sub nas, o făcu să îngaime doar un bine, te ajut.

Atunci Muhaha, cel mai vestit pirat-de-frigider, băgă pumnalul în teacă și-i povesti tot: cum împărțise felia de tort cu echipajul său, cum plecase apoi să tragă un pui de somn îndărătul unei sticle de lapte, în timp ce toți ceilalți se distrau făcând plonjoane într-un borcan cu iaurt. Și cum, câteva ceasuri mai târziu, se trezise buimac și fără urmă de echipaj prin frigider.

– Poate au plecat, sugeră timid Zara.

– Fără mine? Imposibil! declară Muhaha.

Un nou țiuit le întrerupse conversația. De teamă să nu fie descoperiți, fetița înhăță piratul, îl băgă în buzunarul pijamalei, apoi închise ușa frigiderului și ascultă cu atenție. Liniște totală, nu părea să se fi trezit nimeni: nici mama, nici tata, nici măcar soră-sa mai mică. Zara simți niște furnicături de-a lungul brațului drept și constată cu stupoare că Muhaha evadase din buzunar și i se cocoța pe umăr.

– Ce faci? șopti ea.

– Victorieee, trâmbiță Muhaha de la înălțime, uite-i pe pirații mei!

Cu mâna streașină la ochi, cel mai vestit pirat-de-frigider privea spre aragaz, unde trona o oală de supă cu găluști.

– Unde, în supa tatei, ai înnebunit? pufni Zara în râs.

– Exact, în supă!

Fetița își apropie fața de oală și trebui să-i dea dreptate: șapte pirați în miniatură stăteau la taclale, tolăniți pe găluștele din supă; ceva mai încolo, corabia lor zăcea eșuată într-un mănunchi de pătrunjel. Când îl zăriră pe Muhaha, scoaseră chiote de bucurie și strigară în cor:

– Ahoy, my Captain!

– Cum ați ajuns acolo, mateloți?

– Păi, să vezi… am descoperit oala în frigider… spuse unul.

– Și plonjoanele în supă, adăugă un altul.

– Cele mai tari plonjoane, ever!

– A venit mama…

– A mutat oala cu noi cu tot…

– Pe aragaz, îți dai seama?…

– Fierți și mâncați… cât pe ce…

– Ce sperietură, frate!

Cei șapte vorbeau întruna, se întrerupeau unii pe alții de nu se mai înțelegea nimic.

Fără a mai sta pe gânduri, Muhaha, cel mai vestit pirat-de-frigider își luă avânt, plonjă în oală și începu să înoate spre corabie. Odată ajuns la ea, urcă până în vârful catargului de unde o salută pe Zara, salvatoarea de pirați-de-frigider. Ce s-a întâmplat în continuare, cum și dacă au reușit Muhaha și mateloții săi să scoată corabia din frunzele de pătrunjel și cum au ieșit, mai apoi, din oală… asta este deja o altă poveste.

A doua zi dimineață, tata o găsi pe Zara chircită pe un fotoliu, sforăind încetișor și cu urme de tort pe la gură.

***

Antonia Potcoavă, autoarea ilustrației, are 11 ani și este pasionată de pictură, povești și animale. Este o optimistă convinsă și aduce magie peste tot în jurul ei. Antonia își dorește să devină medic veterinar și visează să aibă o mulțime de căței și pisici. Îi place să socializeze, să cunoască oameni și locuri noi și își face cu ușurință prieteni. Antoniei îi plac călătoriile, vacanțele, marea și soarele. Citește literatură modernă pentru copii, adoră filmele fantastice și comediile. De la vârsta de 4 ani Antonia studiază pictura la „Da Vinci Art School”, o școală de pictură cu oameni frumoși și buni de la care învață cele mai interesante tehnici. Pictează cu pasiune și dăruire iar culorile o ascultă și se lasă transformate în mici  „opere de artă”.

Îți mulțumesc, Antonia, că ai pășit alături de mine în „universul dridrienelor”!

Comentariul tău

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Dridriana.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close