Victor și Alexa se foiesc pe bancheta din spate. Au amorțit și le este foame. Din fericire, tata semnalizează și virează spre dreapta. „Calul albastru” (cum și-au botezat ei mașina) intră în parcarea benzinăriei și oprește lângă alți doi „cai”: unul gri și unul negru.
Tata coboară din mașină și își îndreaptă mulțumit spatele. Își verifică telefonul mobil: mai are o zi de concediu după care… țuști, la birou! Măcar acolo lucrurile sunt previzibile, nu țipă nimeni de sete și de foame la fiecare cincisprezece minute.
Alexa sare din mașină și aleargă după tata. Intră în trombă în benzinărie, de zici că a călătorit prin deșert zece zile și zece nopți și că a dat, în sfârșit, peste oaza mult visată.
Mama nu pare să observe că s-au oprit, scormonește de zor prin geantă și caută lucruri care nu se lasă găsite. Fiind o persoană cam împrăștiată de fel, acest lucru nu mai surprinde pe nimeni. Nici chiar pe ea! Odată terminată ancheta de pe fundul genții, mama ridică ochii și tresare speriată. Cu nasul lipit de geamul mașinii, o privește un băiat de vreo șase-șapte ani care pare să murmure ceva.
Victor urmărește scena de pe bancheta din spate, curios să vadă cum va deschide mama portiera fără a-l împinge pe băiatul necunoscut. Din fericire, un angajat al benzinăriei se apropie și îi face semn puștiului să plece. Victor rămâne cu gândul la ochii lui albaștri și la cicatricea urâtă de pe obraz. Mama coboară din mașină și strigă în direcția puștiului:
– Vino puțin mai târziu, bine?
Băiatul cu ochi albaștri și cicatrice dă din cap și se îndepărtează.
– Ce voia băiatul? întreabă Victor.
Mama ezită puțin înainte de a răspunde:
– Bani… cred.
Victor are impresia că ea se simte vinovată și ar vrea să înțeleagă.
– Și de ce nu i-ai dat, că noi avem.
– Deh, dacă ar fi așa de simplu…
– De ce nu i-ai dat? insistă Victor.
– Mai bine îi luăm niște mâncare, probabil îi este foame, schimbă mama vorba.
– Da, hai să-i luăm ceva de mâncare!
În benzinărie, Victor se așază la masă. Alexa savurează veselă un suc de portocale în timp ce tata bea o cafea cu ochii pierduți în universul telefonului mobil. Pare a fi teleportat într-o altă dimensiune, mult mai captivantă. Mama cumpără două cornuri cu ciocolată și două iaurturi și li se alătură. Gânditoare, cu ochii la fereastră, și ea pare să fi plecat într-o altă dimensiune. Neliniștit, Victor mănâncă un corn și un iaurt, iar pe celelalte le pune într-o pungă de hârtie. Se scotocește prin buzunare, găsește o acadea și două piese de lego. Le pune și pe ele în pungă.
– Haideți, plecăm, mai avem drum lung până acasă!
Tata pare să-și fi revenit. Părinții se ridică, popasul s-a terminat.
– Dar unde-i băiatul care cerea bani?
Victor strânge punga în mână și aproape că-i dau lacrimile la gândul că băiatul cu cicatrice și ochi albaștri ar fi putut să plece. Mama îl ia de mână, iar lui i se pare că nici ea nu mai are chef de nimic.
– A plecat… suspină Victor, frământând cu degetele punga de hârtie.
Mama ar vrea să spună ceva, să-i șteargă tristețea de pe chip, însă nu găsește cuvintele potrivite. Nu știe ce s-a întâmplat cu puștiul cu cicatrice și ochi albaștri, nici înainte de sosirea lor, nici după. Care o fi viața lui?
Odată instalați în mașină, tata pornește motorul. Verifică o ultimă oară telefonul și traseul, apoi demarează.
– Stai! strigă mama.
Puștiul cu ochi albaștri ca cerul a apărut lângă mașină. Ca din pământ. Victor deschide geamul și îi întinde bucuros punga șifonată. Băiatul o ia neîncrezător, aruncă în ea o privire rapidă, iar fața i se luminează. Zâmbește. Îi face din mână lui Victor și se îndepărtează în fugă.
„Calul albastru” pornește la drum. Trece pe lângă un panou înfipt pe marginea șoselei. Scrisă în alb, Victor citește distanța de parcurs până la universul fără de surprize de acasă: trei sute nouăzeci și cinci de kilometri.
Ilustrație realizată de Irina Dima.
Ilustrațiile Irinei sunt ca foile de ceapă – se lasă descoperite treptat, detaliu după detaliu, unul mai surprinzător decât altul. Abia după aceea imaginea ni se dezvăluie în întregime, acompaniată de emoțiile pe care le-a stârnit pe parcurs.
👉 https://www.facebook.com/Irina-Andreea-444378586033678
