Să știți că nu am de gând să vă mint – toate cele pe care le veți citi aici sunt baliverne. Adică născociri. Nu știu exact la ce vă așteptați voi de la mine, însă eu aștept un singur lucru de la voi: să citiți. Povești. Cât mai multe!
Pentru că eu sunt tare ocupată cu născocitul, vă las în grija personajelor care bântuie pe acest site. Nu vă fie teamă, sunteți pe mâini bune!
PS: Și nu vă mai luați atâta în serios, că lucrurile sunt mai simple decât par.
NOUTATE
Povești supernemaipomenite, de citit dintr o suflare, scrise anume pentru voi, cei care v-aţi cam plictisit de veșnicele basme cu Făt Frumos și Ileana Cosânzeana și aţi vrea să citiţi întâmplări cu eroi care să vă semene, să locuiască într un oraș ca al vostru și să meargă la o școală precum școala voastră. Ce mai așteptaţi? Deschideţi iute cartea! Veţi descoperi o lume colorată și plină de „neobișnuit“ și „misterios“, în care nimic nu este ceea ce pare a fi, iar aventurile au, de fiecare dată, final neașteptat.
-… Și să te speli imediat pe dinți! -Nu vreau! -Ce-ai spus? -Nimic… Smiorcăindu-se, Dani intră în baie, încercă să rupă periuța de dinți, nu reuși, aruncă tubul de pastă de dinți pe jos, îl călcă furios în picioare, apoi deschise robinetul. -Și nu lăsa apa să curgă aiurea! mai auzi vocea mamei de dincolo de ușă. -Bla-bla-bla… Dani...
Arina intră în baie și se spălă îndelung pe mâini și pe față, sperând să scape de migrenă. Ce durere de cap îngrozitoare! Din oglindă o privea cu indiferență o femeie istovită. Arina ridică mâna și-și pipăi obrajii. Erau scofâlciți și traversați de șanțuri adânci pe care nici cea mai scumpă cremă din lume nu avea să le mai acopere vreodată. Simți bubuituri în...
Dragă Martina, Mi-e tare dor de tine! Știu că ne-am văzut de ziua mea, dar ne-am luat cu joaca și cu tortul și am uitat să-ți povestesc o grămadă de lucruri. Ți-am spus că am o învățătoare nouă. În primele zile de școală a fost drăguță și chiar mi-a plăcut de ea, dar apoi a început cu temele și cu fața aia de om serios… acum nu-mi mai place deloc! Mama îmi tot...
Am auzit că există copii cărora nu le place ciocolata. Ce să zic? Eu, de când mă știu, nu mi-am dorit altceva decât să mănânc ciocolată, să beau ciocolată, să miros ciocolată, să respir ciocolată… Odată am visat că eram făcut chiar eu din ciocolată. A fost un vis superb! Din păcate, a durat destul de puțin pentru că în același vis m-am întâlnit cu prietenii mei, Eric...
Nu am timp acum de stat la taclale, pierd trenul. Pleacă la ora 22 și 32 de minute și eu nici măcar nu am ajuns la gară. Te rog, mă grăbesc, nu insista, nu pot să mă opresc niciun minut, nici măcar o secundă. Ce spui? că dumneata nu te grăbești deloc… Văd și eu asta: stai tolănit în fotoliu, cu cana de ceai și cutia cu biscuiți alături și te aștepți să te distrez...
Detectivul din Vaidenoi, cunoscut și sub numele de Murăngură – Petre Murăngură, mai precis – se pregătea de nuntă. Se trezise cu noaptea-n cap, făcuse un mic jogging pe ulița principală, întâlnise vreo patru câini fără stăpân, fusese lătrat și hăituit de către aceștia pe tot parcursul sprintului final, după care revenise speriat acasă și le trântise poarta în...
Murăngură intră în cafenea tare abătut. Trăgea după el ditamai valiza pe rotile, cam roasă pe la colțuri, e-adevărat, dar pe rotile totuși. Cafeneaua din Vaidenoi fusese cândva un birt, apoi fusese ridicat la rang de internet-café, pentru ca, odată cu plecarea vechiului proprietar hai-hui prin Europa și cu trecerea timpului, să ajungă la statutul de simplă cafenea. În...
Murăngură se zbătu de două-trei ori în ghearele somnului, horcăi și se trezi brusc. Privi buimac în jurul său și se liniști. Toate păreau să fie la locul lor: soba veche din teracotă, masa acoperită cu un ștergar moștenit de la bunica și mormanul de haine de pe podea de care nu apuca să se ocupe niciodată. De fapt, dacă era să fie sincer, nici nu voia s-o facă. –...
ELEVUL VERDE DINTR-A TREIA MARIA IOSANA GHILEA – 13 ani, SÂNTANA VerdePrinț o privea furios pe Ilinca. O nouă dimineață în care fetița nu voia să meargă la școală! A câta, oare? Și nu doar că nu voia să meargă la școală, dar nu voia nici măcar să se dea jos din pat. În timp ce părinții își pierdeau timpul îngrijorându-se prin bucătărie, fratele mai mare al...
Dragilor, Vă mulțumim că ați acceptat provocarea noastră de a scrie povestea lui VerdePrinț. Nu știm cât de simplu sau de complicat a fost să vă imaginați cum s-ar descurca prințul la școală, însă distractiv știm sigur că a fost. Iată câștigătorii concursului nostru: ❇️ Maria Iosana Ghilea – 13 ani ❇️ Ștefan Micu – 11 ani ❇️ Sabina Grădinaru – 12...
Deși ne-am întâlnit doar de două ori (până acum), am senzația că o cunosc pe Daniela dintotdeauna. Acest lucru se datorează, în primul rând, prezenței sale luminoase și calde, dar și faptului că Daniela a dat formă și culoare personajelor mele din Povești pe Nerăsuflate, carte publicată în acest an la editura Humanitas Junior. Am stat la taclale cu Daniela pe îndelete,...
Poveste imaginată și desenată de copiii clasei a-IV-a, Școala Șerboeni, jud. Argeș Costache – Costaș pentru prieteni – își apucă furios ghiozdanul și plecă de la școală. Nu numai că îl supărase Dani, colegul lui de bancă, dar, colac peste pupăză, se anulase și ora de matematică. Cu falca umflată și în chinurile durerii de măsele, profesorul de mate fugise...
Dridriana.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Mai multe informații
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.