Povești care te trag de mânecă: pentru copii și nu numai

Să știți că nu am de gând să vă mint – toate cele pe care le veți citi aici sunt baliverne. Adică născociri. Nu știu exact la ce vă așteptați voi de la mine, însă eu aștept un singur lucru de la voi: să citiți. Povești. Cât mai multe! Pentru că eu sunt tare ocupată cu născocitul, vă las în grija personajelor care bântuie pe acest site. Nu vă fie teamă, sunteți pe mâini bune!
PS: Și nu vă mai luați atâta în serios, că lucrurile sunt mai simple decât par.

adică scurte și foarte scurte

Povești pe nerăsuflate

Sâmbătă sunt haplea

Astăzi este sâmbătă. Este ziua pe care mi-o petrec cu bunica de dimineață până seara. Bunica locuiește la vreo cincizeci de kilometri de noi, la poalele unui deal, fix pe Strada Teiului. Eu nu văd să fie vreo stradă pe aici, doar o uliță neasfaltată șerpuind printre case. Și nici vreun tei, doar câțiva pruni și-un brăduț. Bunica m-a trezit cu noaptea-n cap. Nici n-am...

Trei sute nouăzeci și cinci de kilometri

Victor și Alexa se foiesc pe bancheta din spate. Au amorțit și le este foame. Din fericire, tata semnalizează și virează spre dreapta. „Calul albastru” (cum și-au botezat ei mașina) intră în parcarea benzinăriei și oprește lângă alți doi „cai”: unul gri și unul negru. Tata coboară din mașină și își îndreaptă mulțumit spatele. Își verifică telefonul mobil: mai are o zi...

Poveste cu câini și orhidee

Pătura roșie zace aruncată pe canapea. De afară se aud câinii din vecini lătrând. Lui Alex nu-i plac. – Nu-ți fie teamă, el vrea doar să se joace cu tine! i-a zis ieri Vecina, în timp ce Câinele-cel-Mic i se cățăra cu labele pe picior în sus, zgâriindu-l prin țesătura pantalonilor. Alex n-a spus nimic, nici nu ar fi avut ce. Știa el de ceva vreme că oamenii...

Probleme nu chiar atât de complicate

Mara se trezi brusc și-și dădu seama că-i sărise somnul. Se întinse în pat cât era de lungă, apoi își zise că nu avea niciun sens să piardă vremea. Cifrele ceasului de pe noptieră clipiră în roșu: 5,55. – Ce oră frumoasă! Sări din pat și se împiedică în hainele aruncate vraiște prin cameră. Erau perfecte, miroseau a clătite. Le făcuse cu o seară înainte de una...

adică lungi și foarte lungi

Povești pe îndelete

Clara Martin (V)

Un plan cu p mic Bucuroși că aveau un plan, copiii porniră pălăvrăgind spre casă. În plus, aveau de gând să inventeze un cod secret de comunicare, ca să nu se prindă nimeni de strategia lor. Deocamdată nu se puteau pune de acord dacă să folosească doar gesturi sau dacă să includă și cuvinte. Otilia veni cu ideea să nu mai vorbească deloc și să comunice prin bilețele în...

Clara Martin (IV)

Un Plan cu P Mare Clara Martin se așeză la birou. Cu un aer distrat îndreptă cutia din lemn sculptat în care îndesase de-a lungul timpului tot felul de hârțoage și se miră puțin (dar doar puțin) de colțurile scrisorilor care scăpau din ea. Pentru că era într-o dispoziție de zile mari, nu acordă atenție aspectului ușor răvășit al biroului și își deschise laptopul....

Clara Martin (III)

O PRIETENĂ DISPERATĂ La un an și jumătate, Lidia era o minune de fetiță care nu cerea prea multă atenție. Învăța să-și facă loc de una singură printre nedumeririle Otiliei și capriciile lui Răzvan, printre discuțiile fără cap și fără coadă ale adulților din familie. În după-amiaza aceea de primăvară, în timp ce Clara Martin vorbea la telefon tolănită în fotoliul din...

Clara Martin (II)

UN VECIN DERANJAT Răzvan se uită la ceasul cu radio de pe noptieră și se miră: cifrele roșii îi arătau că se scurseseră deja cele două ore de tabletă. Cum nu se prezentă nimeni în cameră să-i spună că ar fi cazul să încheie vizionările, băiatul se bucură și se aventură într-un nou joc în care niște monștri urmăreau alți monștri, iar niște soldați înarmați până-n dinți...

Povești împreună

O Imagine, O Mie de Povești

Dragi prieteni, Începutul săptămânii vă aduce în dar un CONCURS tare simpatic! Noi, adică Ana Groszler și subsemnata, credem că o imagine poate naște o mie de povești. De aceea vă invităm să inventați și să scrieți o poveste pornind de la ilustrația Anei, afișată chiar aici. ✨ Cine? Toți copiii (indiferent de vârstă) care vor să răspundă provocării noastre 😊 ✨...

(IX) La taclale cu…

Bună ziua, Numele meu este Denisa Groza, o elevă care a terminat studiile gimnaziale recent. Dorința mea este să fiu admisă la liceul „Emil Botta” din Adjud. Îmi place să îmi petrec timpul liber în cadrul naturii, locul care mă inspiră în creațiile mele. Sunt pasionată de desen, mai ales de conceperea personajelor. Fiind o persoană mai liniștită și mai retrasă,...

(VIII) La taclale cu…

În primul rând, țin să-i mulțumesc Dridrianei pentru invitația de a lua parte la acest interviu. Eu sunt Anastasia Tăbăcaru. Am împlinit de curând vârsta de 14 ani și locuiesc de când mă știu în Drăgești, un sătuc din județul Bacău. Am încheiat studiile gimnaziale la Școala Gimnazială ”Mareșal Al. Averescu” din Adjud, iar acum mă îndrept către o nouă etapă și anume,...

(VII) La taclale cu…

Dragi prieteni, bun venit la un nou episod al seriei noastre „La taclale cu…”! Haideți să ne imaginăm împreună că ne aflăm într-o cameră înțesată cu cărți, că suntem așezați pe covor, cu o ceașcă de ceai (sau ciocolată caldă) în mână și că o ascultăm pe Ruxandra povestindu-ne despre câte-n lună și în stele. Sunteți pregătiți, da? Bună! Numele meu este Ruxandra,...

Dridriana.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close