Să știți că nu am de gând să vă mint – toate cele pe care le veți citi aici sunt baliverne. Adică născociri. Nu știu exact la ce vă așteptați voi de la mine, însă eu aștept un singur lucru de la voi: să citiți. Povești. Cât mai multe!
Pentru că eu sunt tare ocupată cu născocitul, vă las în grija personajelor care bântuie pe acest site. Nu vă fie teamă, sunteți pe mâini bune!
PS: Și nu vă mai luați atâta în serios, că lucrurile sunt mai simple decât par.
NOUTATE
Povești supernemaipomenite, de citit dintr o suflare, scrise anume pentru voi, cei care v-aţi cam plictisit de veșnicele basme cu Făt Frumos și Ileana Cosânzeana și aţi vrea să citiţi întâmplări cu eroi care să vă semene, să locuiască într un oraș ca al vostru și să meargă la o școală precum școala voastră. Ce mai așteptaţi? Deschideţi iute cartea! Veţi descoperi o lume colorată și plină de „neobișnuit“ și „misterios“, în care nimic nu este ceea ce pare a fi, iar aventurile au, de fiecare dată, final neașteptat.
De multe ori mă întreb unde plecăm după ce murim. Pentru că trebuie să mergem undeva, nu-i așa? Cum nu reușesc să-i dau de cap de unul singur, îmi iau inima în dinți și o întreb pe mama. Mama este în bucătărie, strânge debandada. Este cuvântul ei preferat: debandadă. Îl folosește și în bucătărie, și în dormitor, și pe afară, peste tot. Până și în coșul de rufe zice că...
Ies din curte fără niciun chef. Țin într-o mână cutia verde-închis a viorii, în timp ce cu cealaltă mă chinui să închid poarta. Împing cu greu ivărul metalic, dar reușesc până la urmă. Pornesc la drum: douăzeci de minute de mers pe jos plus o oră interminabilă cu profesorul de muzică. Nu mă grăbesc. Mă gândesc cum ar fi să ajung la Clubul Copiilor și să aflu că...
Bătrâna Doamnă își luă umbrela și ieși din casă. Nu se obosi să încuie ușa în urma ei, căci nu se temea de hoți. Nu se temea nici de surprize. Ce surprize ar mai fi putut avea? În cei șaptezeci și cinci de ani ai ei le văzuse aproape pe toate. Soarele dogorea și nu era nici urmă de nor deasupra caselor mici. – Nu va ploua nici azi, își spuse Bătrâna Doamnă,...
După ce termină de clătit și ultima farfurie, bucătarul căscă îndelung și ieși din bucătărie. Își dezlegă șorțul pătat și îl aruncă pe spătarul unui scaun. Își târâi picioarele până la baie, bâjbâi după periuță, puse pastă pe ea și începu să-și frece dinții. Era foarte de obosit. Gătise în ziua aceea pentru întreaga familie: frați, surori, copii, părinți, nepoți,...
Nu am timp acum de stat la taclale, pierd trenul. Pleacă la ora 22 și 32 de minute și eu nici măcar nu am ajuns la gară. Te rog, mă grăbesc, nu insista, nu pot să mă opresc niciun minut, nici măcar o secundă. Ce spui? că dumneata nu te grăbești deloc… Văd și eu asta: stai tolănit în fotoliu, cu cana de ceai și cutia cu biscuiți alături și te aștepți să te distrez...
Am auzit că există copii cărora nu le place ciocolata. Ce să zic? Eu, de când mă știu, nu mi-am dorit altceva decât să mănânc ciocolată, să beau ciocolată, să miros ciocolată, să respir ciocolată… Odată am visat că eram făcut chiar eu din ciocolată. A fost un vis superb! Din păcate, a durat destul de puțin pentru că în același vis m-am întâlnit cu prietenii mei, Eric...
Detectivul din Vaidenoi, cunoscut și sub numele de Murăngură – Petre Murăngură, mai precis – se pregătea de nuntă. Se trezise cu noaptea-n cap, făcuse un mic jogging pe ulița principală, întâlnise vreo patru câini fără stăpân, fusese lătrat și hăituit de către aceștia pe tot parcursul sprintului final, după care revenise speriat acasă și le trântise poarta în...
Murăngură intră în cafenea tare abătut. Trăgea după el ditamai valiza pe rotile, cam roasă pe la colțuri, e-adevărat, dar pe rotile totuși. Cafeneaua din Vaidenoi fusese cândva un birt, apoi fusese ridicat la rang de internet-café, pentru ca, odată cu plecarea vechiului proprietar hai-hui prin Europa și cu trecerea timpului, să ajungă la statutul de simplă cafenea. În...
ELEVUL VERDE DINTR-A TREIA MARIA IOSANA GHILEA – 13 ani, SÂNTANA VerdePrinț o privea furios pe Ilinca. O nouă dimineață în care fetița nu voia să meargă la școală! A câta, oare? Și nu doar că nu voia să meargă la școală, dar nu voia nici măcar să se dea jos din pat. În timp ce părinții își pierdeau timpul îngrijorându-se prin bucătărie, fratele mai mare al...
Dragilor, Vă mulțumim că ați acceptat provocarea noastră de a scrie povestea lui VerdePrinț. Nu știm cât de simplu sau de complicat a fost să vă imaginați cum s-ar descurca prințul la școală, însă distractiv știm sigur că a fost. Iată câștigătorii concursului nostru: ❇️ Maria Iosana Ghilea – 13 ani ❇️ Ștefan Micu – 11 ani ❇️ Sabina Grădinaru – 12...
Dragă Martina, Mi-e tare dor de tine! Știu că ne-am văzut de ziua mea, dar ne-am luat cu joaca și cu tortul și am uitat să-ți povestesc o grămadă de lucruri. Ți-am spus că am o învățătoare nouă. În primele zile de școală a fost drăguță și chiar mi-a plăcut de ea, dar apoi a început cu temele și cu fața aia de om serios… acum nu-mi mai place deloc! Mama îmi tot...
Deși ne-am întâlnit doar de două ori (până acum), am senzația că o cunosc pe Daniela dintotdeauna. Acest lucru se datorează, în primul rând, prezenței sale luminoase și calde, dar și faptului că Daniela a dat formă și culoare personajelor mele din Povești pe Nerăsuflate, carte publicată în acest an la editura Humanitas Junior. Am stat la taclale cu Daniela pe îndelete,...
Dridriana.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Mai multe informații
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.