Povești care te trag de mânecă: pentru copii și nu numai

Să știți că nu am de gând să vă mint – toate cele pe care le veți citi aici sunt baliverne. Adică născociri. Nu știu exact la ce vă așteptați voi de la mine, însă eu aștept un singur lucru de la voi: să citiți. Povești. Cât mai multe! Pentru că eu sunt tare ocupată cu născocitul, vă las în grija personajelor care bântuie pe acest site. Nu vă fie teamă, sunteți pe mâini bune!
PS: Și nu vă mai luați atâta în serios, că lucrurile sunt mai simple decât par.

adică scurte și foarte scurte

Povești pe nerăsuflate

Trei sute nouăzeci și cinci de kilometri

Victor și Alexa se foiesc pe bancheta din spate. Au amorțit și le este foame. Din fericire, tata semnalizează și virează spre dreapta. „Calul albastru” (cum și-au botezat ei mașina) intră în parcarea benzinăriei și oprește lângă alți doi „cai”: unul gri și unul negru. Tata coboară din mașină și își îndreaptă mulțumit spatele. Își verifică telefonul mobil: mai are o zi...

Poveste cu câini și orhidee

Pătura roșie zace aruncată pe canapea. De afară se aud câinii din vecini lătrând. Lui Alex nu-i plac. – Nu-ți fie teamă, el vrea doar să se joace cu tine! i-a zis ieri Vecina, în timp ce Câinele-cel-Mic i se cățăra cu labele pe picior în sus, zgâriindu-l prin țesătura pantalonilor. Alex n-a spus nimic, nici nu ar fi avut ce. Știa el de ceva vreme că oamenii...

Probleme nu chiar atât de complicate

Mara se trezi brusc și-și dădu seama că-i sărise somnul. Se întinse în pat cât era de lungă, apoi își zise că nu avea niciun sens să piardă vremea. Cifrele ceasului de pe noptieră clipiră în roșu: 5,55. – Ce oră frumoasă! Sări din pat și se împiedică în hainele aruncate vraiște prin cameră. Erau perfecte, miroseau a clătite. Le făcuse cu o seară înainte de una...

Na, c-am făcut-o și pe asta!

Cocoțat în vârful dealului, băiatul privește oamenii care trec pe lângă el în viteză. Îmbrăcați ca niște cosmonauți, ei alunecă pe schiuri cu ușurință până hăt departe, la baza pârtiei. Și Andrei este îmbrăcat azi ca un cosmonaut, dar el nu alunecă. Nu încă. Soră-sa, Ilinca, o face pe deșteapta de la înălțimea celor opt ani pe care i-a împlinit ieri. – Haide,...

adică lungi și foarte lungi

Povești pe îndelete

Clara Martin (I)

O BUNICĂ FISTICHIE Clara Martin își privi nepoții cu asprime. Ardea de nerăbdare să iasă din casă, dar cu asemenea mormoloci era imposibil să te grăbești. Gândurile și nervozitatea îi zumzăiau prin cap: „uită-te la ei, ce împiedicați! uite-o pe Otilia cum își tot leagă șireturile de cinci minute… uite-l pe Răzvan cum se tăvălește pe covor că vrea să mănânce ceva...

O Vacanță pe Roți – Partea a V a

Rulotiști experimentați Lia – Bună, Lia, vrei să facem un tur prin Hogwarts? – Desigur, Harry, cu mare plăcere. – Nu vom putea survola școala de magie, căci toate măturile au intrat în revizie pe timpul verii (cât or fi ele de Nimbus 2000 sau de Fulger); dar îți propun o plimbare la pas prin campus, haide… – Haideee…...

O Vacanță pe Roți – Partea a IV a

La mare (depărtare de casă) Mama Hai că m-am mai liniștit puțin după ziua de ieri. Doamne, ce zi… nici nu vreau să mă mai gândesc! Toată noaptea m-am perpelit cu gândul la șerpi. Bine că am reușit să scap din campingul ăla plin de jivine. Este cald. Munții au rămas undeva în spate, iar noi am pornit spre Marea Adriatică în căutarea „plajei perfecte”, dacă ar...

O Vacanță pe Roți – Partea a III a

Jivine cu personalitate Lia Dragă jurnalule, sunt printre cele mai înalte fete din clasă. Am ajuns la un metru patruzeci și șase; m-a măsurat tata la începutul vacanței de vară și a scris 1,46 pe perete cu pixul. Îmi aduc bine aminte ziua în care părinții au început să ne facă măsurători și să scrie pe pereți. Era după o ceartă zdravănă, în care mama trecuse rând...

Povești împreună

(VIII) La taclale cu…

În primul rând, țin să-i mulțumesc Dridrianei pentru invitația de a lua parte la acest interviu. Eu sunt Anastasia Tăbăcaru. Am împlinit de curând vârsta de 14 ani și locuiesc de când mă știu în Drăgești, un sătuc din județul Bacău. Am încheiat studiile gimnaziale la Școala Gimnazială ”Mareșal Al. Averescu” din Adjud, iar acum mă îndrept către o nouă etapă și anume,...

(VII) La taclale cu…

Dragi prieteni, bun venit la un nou episod al seriei noastre „La taclale cu…”! Haideți să ne imaginăm împreună că ne aflăm într-o cameră înțesată cu cărți, că suntem așezați pe covor, cu o ceașcă de ceai (sau ciocolată caldă) în mână și că o ascultăm pe Ruxandra povestindu-ne despre câte-n lună și în stele. Sunteți pregătiți, da? Bună! Numele meu este Ruxandra,...

(VI) La taclale cu…

Invitata mea de astăzi are 11 ani și este elevă la Liceul Francez Anna de Noailles din București. Îi place foarte mult să citească și să deseneze, să cunoască oameni noi și să meargă pe munte. „La început faci un mare efort și apoi ești sus, vezi frumosul peisaj și te simți satisfăcut”, ne spune Lea Ștefan. Dar cel mai mult și mai mult îi plac aventurile! Poate de...

Aventurile lui PE

Doamna Frică mi-a spus să nu mă duc. Mi-a spus să nu îndrăznesc să ies din casă, căci îi voi întâlni cu siguranță pe monștri. Și nu doar atât. Mi-a mai spus și că monștrii vor să mă mănânce. – Ce idee… De ce-ar vrea cineva să-l mănânce pe unul ca mine? i-am spus eu și, sărind de pe pagina pe care mă aflam, am plecat în lumea largă. – Ai să mă...

Dridriana.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close