Să știți că nu am de gând să vă mint – toate cele pe care le veți citi aici sunt baliverne. Adică născociri. Nu știu exact la ce vă așteptați voi de la mine, însă eu aștept un singur lucru de la voi: să citiți. Povești. Cât mai multe!
Pentru că eu sunt tare ocupată cu născocitul, vă las în grija personajelor care bântuie pe acest site. Nu vă fie teamă, sunteți pe mâini bune!
PS: Și nu vă mai luați atâta în serios, că lucrurile sunt mai simple decât par.
Într-o după-amiază stăteam cu coatele sprijinite de marginea ferestrei și așteptam să vină Inspirația. Îmi trimisese vorbă că trece pe la mine, însă nu specificase nici ora și nici ziua. Cum devenise cam scumpă la vedere în ultima vreme, eram destul de stresat să n-o ratez. Așa că o pândeam la fereastră zi de zi, conform unui program riguros. În după-amiaza aceea,...
Astăzi este ziua mea. Împlinesc opt ani. Astăzi este ziua mea și nu știu ce vreau să mă fac când o să fiu mare. – Cum adică nu știi ce vrei să te faci când vei fi mare, iubitule? s-a strâmbat la mine mătușa Ania. Sora mamei a venit la noi cu noaptea-n cap să-mi zică lamulțani. Nici nu am apucat să deschid gura să-i răspund la întrebare, că a și continuat...
Astăzi este miercuri. Este ziua în care tata mă ia de la grădiniță. Îl aștept cu nerăbdare. Mă prefac că sunt atent la plastilina modelată de Smaranda și la dinozaurii din mâinile lui Mihai. Mă prefac că petele de acuarelă de pe mâneca dreaptă sunt interesante. De fapt, eu pândesc momentul în care apare tata. El deschide ușa încet și, odată ce Doamna l-a zărit, intră...
Pe strada Gladiolelor, la numărul 15, locuiesc trei babe ciudate. Mama le spune, elegant, Cele-Trei-Doamne. Tata le numește Domnișoarele, căci locuiesc singure și sunt nemăritate. Eu le spun Babele-Ciudatele, iar părinții mă ceartă de fiecare dată când le pomenesc. Pe strada Gladiolelor, la numărul 15, se întâmplă lucruri ciudate iar eu mi-am pus în cap să aflu...
Era odată, nu tare de mult, o casă – nici prea mică, nici prea mare – o casă cu acoperiș roșu. În ea trăiau la început doi omuleți, apoi din doi s-au făcut patru. Omuleții (doi mai mari și doi mai mici) erau cât se poate de obișnuiți: cu zile vesele și triste. Dar cele mai interesante erau zilele în care se certau între ei. Erau de-a dreptul caraghioși. Însă...
Primul camping Tata Nu pot să cred că nu am luat pașapoartele copiilor! Unde mi-o fi stat capul?… Nici nu am curaj s-o privesc pe Emilia, sunt sigur că mustăcește în colțul ei. Aș prefera să-mi zică în gura mare: „Ți-am spus eu că iar o să uiți ceva!”, decât să râdă de mine pe ascuns. În fine, să văd cum mă descurc acuma. Pe cine să sun? Că de trecut...
Am plecat de acasă Radu – Hmm, voi chiar vă imaginați că eu pot sta țintuit în scaunul ăsta timp de cinci ore? Ați înnebunit sau, poate, ați uitat cu cine aveți de-a face? Arunc o privire către soră-mea. Așezată pe bancheta din fața mea, încinsă cu centura de siguranță, este foarte concentrată. Citește. Iar citește. Iar îl citește pe Heri Potăr ăsta. Și mă...
Gospodina bătea furioasă covorul, ca și cum din cauza lui se întâmplaseră toate. Totul începuse de dimineață, când vărsase solnița pe jos. Chiar își spusese: – Să vezi că o să am scandal azi cu cineva! Nu a trecut mult și vecina i-a bătut la ușă. Avea chef de ceartă și avea și dreptate: nu-i înapoiase cei 50 de lei pe care-i împrumutase de la ea înainte de...
Pentru că acesta este un site de povești pentru copii, ar fi fost de-a dreptul ciudat să nu-i întreb chiar pe ei – pe copii – dacă le place să citească și dacă da, ce anume. Drept urmare, vă invit la o serie de mini-interviuri cu micii cititori. Încercăm, astfel, să pășim un pic în lumea lor care (am eu o intuiție) este mult mai palpitantă și mai complicată decât...
✨ Lume, lume! Dridriana și Animini îi invită pe micii povestitori-scriitori la concurs. Cine? Copiii cu vârsta între 7 și 14 aniCând? În perioada 10 – 31 decembrieCum? Floare la ureche:Citiți povestea Trei babe domnișoare aici 😺 Imaginați-vă cum ar arăta continuarea poveștii 😺 Scrieți-o degrabă, ca să n-o uitați 😺 Trimiteți-ne-o și nouă pe adresa...
Zara se întoarse de pe o parte pe celalaltă, numără vreo treizeci și trei de oi, urmări umbrele de pe pereți mișcându-se în voia lor… degeaba, nu adormea și pace! Agasată, se ridică din pat: – Ia să dau eu o raită prin bucătărie, dacă tot nu adorm. Fetița ieși din cameră și păși încet pe pardoseala rece, atentă să nu facă vreun zgomot. Nu avea chef să dea...
O poveste imaginată și scrisă împreună cu Cristina Trifan. Vă prindeți să ghiciți cine pe cine a descris? 😉 Dragă Martina, Astăzi nu am mers la școală. M-am bucurat, pentru că mă trezisem cu gând să mă joc. Știi că-ți spusesem data trecută că o să-mi cumpere tata un lego nou-nouț dacă sunt cuminte. Și am fost! M-am ținut tare o săptămână întreagă. Nici măcar când m-a...
Dridriana.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Mai multe informații
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.