Doi câte doi, patru câte patru

Era odată, nu tare de mult, o casă – nici prea mică, nici prea mare – o casă cu acoperiș roșu. În ea trăiau la început doi omuleți, apoi din doi s-au făcut patru. Omuleții (doi mai mari și doi mai mici) erau cât se poate de obișnuiți: cu zile vesele și triste. Dar cele mai interesante erau zilele în care se certau între ei. Erau de-a dreptul caraghioși. Însă...

O Vacanță pe Roți – Partea a II a

Primul camping Tata Nu pot să cred că nu am luat pașapoartele copiilor! Unde mi-o fi stat capul?… Nici nu am curaj s-o privesc pe Emilia, sunt sigur că mustăcește în colțul ei. Aș prefera să-mi zică în gura mare: „Ți-am spus eu că iar o să uiți ceva!”, decât să râdă de mine pe ascuns. În fine, să văd cum mă descurc acuma. Pe cine să sun? Că de trecut...

O Vacanță pe Roți – Partea I

Am plecat de acasă Radu – Hmm, voi chiar vă imaginați că eu pot sta țintuit în scaunul ăsta timp de cinci ore? Ați înnebunit sau, poate, ați uitat cu cine aveți de-a face? Arunc o privire către soră-mea. Așezată pe bancheta din fața mea, încinsă cu centura de siguranță, este foarte concentrată. Citește. Iar citește. Iar îl citește pe Heri Potăr ăsta. Și mă...

Covorul fermecat

Gospodina bătea furioasă covorul, ca și cum din cauza lui se întâmplaseră toate. Totul începuse de dimineață, când vărsase solnița pe jos. Chiar își spusese: – Să vezi că o să am scandal azi cu cineva! Nu a trecut mult și vecina i-a bătut la ușă. Avea chef de ceartă și avea și dreptate: nu-i înapoiase cei 50 de lei pe care-i împrumutase de la ea înainte de...

Dridriana.ro utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Mai multe informații

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close