-… Și să te speli imediat pe dinți!
-Nu vreau!
-Ce-ai spus?
-Nimic…
Smiorcăindu-se, Dani intră în baie, încercă să rupă periuța de dinți, nu reuși, aruncă tubul de pastă de dinți pe jos, îl călcă furios în picioare, apoi deschise robinetul.
-Și nu lăsa apa să curgă aiurea! mai auzi vocea mamei de dincolo de ușă.
-Bla-bla-bla…
Dani opri apa care curgea în neștire, culese de pe jos tubul strivit și-i deșurubă capacul. Conținutul alb țâșni în toate direcțiile și, odată cu el, ieși la iveală și Duhul Pastei de Dinți.
-Buongiorno, hallo, bonjour, hello… și toate celelalte! Alegeți dumneavoastră salutul potrivit, vă rog. Unde am nimerit de data asta?
-N-ai nimerit-o nicicum! „Bună ziua” se zice pe la noi și să știi că te afli pe mașina de spălat, la mine, în baie?
-Înbaie? Ce este aceea „înbaie”?
-Pe bune? Îți bați joc de mine?
Cu vârful periuței, Dani culese un bob de pastă de dinți din chiuvetă, apoi începu să-și frece măselele energic.
-Adică nu, adică da, adică nu înțeleg nimic! se fâstâci Duhul, neobișnuit să fie primit cu o asemenea lipsă de interes.
-Normal că nu înțelegi! Că nici eu nu înțeleg de ce trebuie să mă spăl în fiecare zi și de ce trebuie să fac mereu ce-mi zice mama.
-Mama… adică mamma, Mutter, maman, mother?
-Domnule Nu-știu-cum-te-cheamă, mai lasă-mă cu cunoștințele tale și spune-mi ce cauți aici.
Duhul își îndreptă umerii, își aranjă mai bine turbanul pe cap și zise:
-Permiteți-mi să mă prezint: sunt Duhul Pastei de Dinți și am venit să vă îndeplinesc trei dorințe.
Dani sorbi o gură de apă, o plimbă de câteva ori dintr-un obraz în celălalt și o scuipă în chiuvetă.
-Prea târziu! Că m-am spălat deja, deși aș fi preferat să n-o fac. Să fi ajuns și tu un pic mai devreme!
-Scusa, Entschuldigung, désolé, sorry!
-Bine, bine, îl întrerupse Dani, am înțeles că te pricepi la limbi străine, dar acum aș vrea să găsesc telecomanda. Știi, mama a hotărât că mă uit prea mult la televizor și a ascuns-o. Ai idee pe unde o fi?
Duhul Pastei de Dinți pocni din degete și telecomanda ateriză în chiuvetă. Băiatul o culese și, ștergând-o de niscaiva urme de pastă, bodogăni:
-Hai că-i culmea! De ieri o tot caut, unde ai găsit-o?
Duhul Pastei de Dinți ridică din umeri. Nu semnase nicăieri că ar fi obligat să-și dezvăluie și modul de operare la locul de muncă.
Dani se bucură la început, dar apoi se bosumflă:
-Și ce să fac cu ea în baie? Mai bine n-o mai găseai!
Duhul era complet debusolat de un asemenea client căruia nu-i plăcea nimic. Cu așa ceva nu se mai confruntase niciodată. Scoase de sub turban o pereche de ochelari, și-i puse pe nas și, plutind deasupra gresiei, se aplecă spre băiat să-l studieze mai îndeaproape. Acesta ripostă:
-Aș vrea să nu te mai învârți în jurul meu, că mă amețești!
Clar, nu mai avusese niciodată un asemenea client! Duhul pocni din degete, iar ochelarii își luară zborul de pe nas și se ascunseră înapoi sub turban.
Insensibil la nedumeririle duhului, băiatul deschise ușa încetișor, se furișă până în bucătărie și scoase dintr-un sertar o pungă burdușită cu bomboane. Își îndesă câteva în buzunarele pijamalei, după care fugi în cameră și se cuibări repede în pat. Își trase plapuma peste cap și, aproape imediat, se auzi un plescăit, urmat de un crănțănit suspect.
-Hai că acum sigur sunteți fericit, domnule dragă! nu se putu abține Duhul.
-Nu chiar, bolborosi Dani, că nu am apucat să iau decât bomboane verzi și galbene. Tare aș vrea și una din acelea roșii, cu aromă de căpșuni.
Deși luat, din nou, prin surprindere, Duhul Pastei de Dinți se conformă: pocni din degete – pentru a treia oară în seara aceea – și colecția de bomboane de sub plapumă se îmbogăți cu o bomboană de culoare roșie.
Deodată, se auziră pași în dreptul ușii, iar clanța se mișcă ușor. Panicat, Dani își ascunse sub pernă prada colorată.
-Argghh… mama! Parcă văd că mă trimite iar la spălat pe dinți. Repede, blochează ușa, fă ceva, Duhule!!!
Îndesându-și mai bine turbanul pe cap, Duhul Pastei de Dinți tocmai se pregătea de plecare:
-Dragă domnule, îmi pare rău! Dorințele dumneavoastră au fost deja îndeplinite. Trei la număr. Nu-mi mai rămâne decât să vă spun ciao, auf Wiedersehen, au revoir și goodbye!
Și, nemaiascultând protestele lui Dani, dispăru ca măgarul în ceață.
Plutind spre noua lui misiune, Duhul Pastei de Dinți se gândea la întâlnirea cu băiatul căruia nu-i plăcea nimic. Îi părea rău, desigur, că nu deslușise misterul lui „înbaie”, dar, cum era optimist din fire, își văzu liniștit de drum:
-Nu-i nimic, poate am mai mult noroc cu următorul client.
