ADICĂ LUNGI ȘI FOARTE LUNGI
Deschid ochii. Mă simt ciudat, de parcă o altă Dridriana s-ar fi trezit în locul meu. Dar nu stau prea mult pe gânduri și arunc plapuma cât colo. Dau fuga să mă spăl pe față și ochii îmi rămân blocați pe chipul din oglindă. Mă apropii, aproape că-mi lipesc nasul de luciul rece, și constat că un fir alb de păr mi-a ieșit în frunte. – Ce cauți tu aici? mormăi, în...
Detectivul din Vaidenoi, cunoscut și sub numele de Murăngură – Petre Murăngură, mai precis – se pregătea de nuntă. Se trezise cu noaptea-n cap, făcuse un mic jogging pe ulița principală, întâlnise vreo patru câini fără stăpân, fusese lătrat și hăituit de către aceștia pe tot parcursul sprintului final, după care revenise speriat acasă și le trântise poarta în...
Murăngură intră în cafenea tare abătut. Trăgea după el ditamai valiza pe rotile, cam roasă pe la colțuri, e-adevărat, dar pe rotile totuși. Cafeneaua din Vaidenoi fusese cândva un birt, apoi fusese ridicat la rang de internet-café, pentru ca, odată cu plecarea vechiului proprietar hai-hui prin Europa și cu trecerea timpului, să ajungă la statutul de simplă cafenea. În...
Murăngură se zbătu de două-trei ori în ghearele somnului, horcăi și se trezi brusc. Privi buimac în jurul său și se liniști. Toate păreau să fie la locul lor: soba veche din teracotă, masa acoperită cu un ștergar moștenit de la bunica și mormanul de haine de pe podea de care nu apuca să se ocupe niciodată. De fapt, dacă era să fie sincer, nici nu voia s-o facă. –...